Ingenuncheaza in fata patului si isi sprijina capul pe mana ei. " De azi eu voi disparea." si o lacrima mult prea neteda si ocolita i se prelinge din genele dese pe obraz, ajungand pe buzele uscate si albe . "Te voi lasa sa te descurci si fara pasii mei, vei face pasii tai. Vei invata sa traiesti fara ei. Fara mine, fara tine voi fi si eu." Ii saruta palma si isi apasa obrazul pe degetele ei, dorind cu ardoare pastrarea unei amprente a pielii ei. Parfumul-i ii inconjoara narile si se pierde intr-un vertij obsedant si atractiv , dorind cu ardoare sa isi apropie buzele de ale ei. In jumatatea dezgolita, coapsa ei alba avea un tremur decalat intr-o miscare ambigua. "Poate visele tale vor fi ale mele, vor fi pentru mine. M-am nascut sa te creez din iubire, sa traiesc din parfumul tau, din tine."
"De ai fi fost dedicata mie, am schimba o lume, as renunta la mantuire si m-as arunca in hora unei pasiuni atat de stranse. Dar tu traiesti pentru el, intreaga ta fiinta vibreaza in fata lui...in fata nimanui. Un nimanui care poseda tot, care zdrobeste intreaga mea fiinta numai cand se gandeste la tine, la trupul tau...esti ca un inger ce trebuie lasat sa faca pace pe pamant , sa caute pacatele si sa le topeasca, iar eu ma voi opri din calea ta si voi intelege misiunea ta fireasca. Acum ma inec in acest abis al inceputurilor negre si grele , de un miros apasat de regret ce inteapa. Inima am pastrat-o intr-o bucata de dantela imbibata in alcool, ti-o pot darui , dar poate o vei pierde si voi ramane fara ea, mai bine, ramane cu mine, cu tine e imaginea mea. Si umbra, si vocea si dorul sunt toate ambalate in marea de ofrande sub patul tau, nu vreau sa imi para rau! Ti-am scris o scrisoare, e abia 4 dimineata si inca zorii nici n-au aparut , iti pot citi putin de vei dori, ah de m-ai auzi! " isi sterge lacrimile cu mana stanga, in timp ce cu cealalta mana isi cauta o bucata de hartie in buzunarul camasii. O foaie ingalbenita si patata de scrum din care picura particule carbonizate , este desfacuta cu entuziasmul unui elev la prima serbare. Se aseaza pe mocheta zgrunturoasa si incepe sa recite cu precizia unui tenor.
" Iubita mea greseala,
Nu te-am avut niciodata, dar tu m-ai avut pe mine de prea multe ori ..."
Trupul ei incepe sa se intoarca si coronitele pleoapelor clipesc intr-un ritm alert, deschizand din orbitele mari, doi ochi blanzi si umezi de culoarea cafelei. " Isi ridica capul surprinsa si sprijinindu-se cu un brat putin inclinat , lasandu-i liber umarul, exclama stins " TU? "
Impleticindu-i-se cuvintele, el se ridica si isi aranjeaza camasa . Ia bucata de hartie in mana dreapta si o mototoleste , fosnind in mii de sunete rezonante. Se intoarce cu spatele , isi ascunde foaia in pantaloni si cu ochii spre ea, spune pe un ton dispretuitor: " Sa stii ca nu te-am iubit niciodata! Ai fost norul meu cenusiu din bolta-mi azurie. " Un onduleu de pe varful nasului ii atinge buzele si ii separa ochii impaienjeniti de somn. Cu o miscare frapanta, il impinge spre obraz. La vederea acestui gest, el se cutremura. Ii arunca o cheie aramie , si ii exclama " Poftim, ultimul lucru al tau avut de mine si renegat. I-ati cheia si viata din viata mea. " Se intoarce brusc cu privirea spre usa , necontenindu-si siroaiele de lacrimi ce ii inecau respiratia .
Fata ramane intr-o postura nedumerita si ireala pe patul satinat.
El se pierde in multimea de pe strada , incercand a-si acoperi ochii. Sopteste bolnav.. "niciodata nu vei sti..."
