Fantoma valurilor frante

‎In ochii tai vad marea -albastra , pura , importanta- Si poarta gandurile mele, in cufere ascunse, efemere. In ochii tai vad silueta noptilor de scortisoara,si parfumul patat pe orbitele tale adanci ma infioara. Ma scald. Ma scald. Scalda-te cu mine! Naluca ce atinge .Dispersat in trupul meu, fiecare val de caldura din tine e un strop de apa sarata pe buza mea, pe mine. O priveste , o atinge, o iubeste. "- Patrunde in mine!, se aude din trupul de apa," Patrunde in noi! sa ne unim pana cand marea ne va naste din nou, ne va lasa sa ne alegem viata si cursul ei va fi uscat de-a lungul nostru. Vom calca pe pamant stabil si vom adormi pe crengi uscate. Vom simti mirosul de natura asfixiata in boala toamnei, iar frigul zapezii ne va ocoli ,caci noi vom fi copii marii ce nu ingheata niciodata! Se trezeste brusc , din nou se afla pe plaja . Nisipul ii inunda narile , inecandu-l. Simte mirosul de alge in gura sa , ca si cum ar fi fost in apa pana acum. Este ud, Trupul sau este aproape inghetat. In noiembrie in apa marii nu sunt chiar temperaturi imbietoare.' Oare cum am ajuns aici?' Din nou se trezise pe plaja, ca si cum o forta supranaturala il controla in timpul somnului si il aducea inapoi in mare. Valuri vinetii il inunda , stie ca poate ea a facut-o, ea din nou. Spiritul ei poate este inca aici. Se uita in departare , scuturandu-si cu mana dreapta firisoare de nisip din par si cu cealalta aranjandu-si hainele. O silueta este zarita pe mare , o sfera de apa deasupra valurilor , se onduleaza incercand sa ia forma unei fiinte umane . Simte cum sangele ii pulseaza din ce in ce mai alternant sangele in vine. Din stropii de apa ce cad si se spulbera din sfera , apar bucle , bucle castanii , un castaniu atat de inchis , aproape negru, acoperite cu alge , ce cad la fiecare bataie de valuri. Apoi urmeaza chipul , chipul se naste din doua planuri de apa sarata ce se unesc intr-o bataie scurta , spargandu-se . Doi ochi de culoarea padurii se despletesc din genele rasfirate. O piele incepe sa prinda contur , o piele atat de alba si transparenta , din apa aproape inghetata ce parca pulverizeaza racoare inconjurul sau. Si apoi , aproape inghetat de spaima la vederea infatisarii sale demonice, pronunta :' Lisvana?' . Cu o strafulgerare a trupului acvatic apare la marginea tarmului trupului tinerei ,spulberand stropi de apa :' Ramon? Ramon, micul meu Ramon. Imi pare rau ca te-am trezit. de obicei ramaneai inconstient si nu mai reuseai sa realizezi cine te-a adus. Vad ca acum ai fost mai puternic. " Lumina stravezie ii punea in evidenta pielea si buzele albastre, creandu-i o imagine usor infricosatoare , ce ii provocau lui Ramon un tremur accelerat si rugaciunile sale de a se trezi din cosmar. Daca era doar un cosmar trebuia trezit acum, acum inainte ca soarele sa rasara. Deja i se intrevad , razele. 'Acum vreau sa ma trezesc!' isi repeta , in timp ce corpul sau pierdea din ce in ce mai multa caldura. 'Ramon, ' continua fata acvatica,'Iarta-ma daca te iau in fiecare seara cu mine, dar e atat de frig aici jos, vreau sa dormi cu mine. Mereu esti pe punctul de a te ineca, si atunci te scot cu un ultim val la suprafata. Vezi tu, eu nu pot parasi marea. Din ea sunt facuta. Si tu, tu ai putea deveni exact ca mine, trebuie doar sa iti doresti asta cu adevarat.' "Lisvana, tu ai murit, te-ai aruncat in mare , esti ... esti estii... moar..' 'Taci, nu sunt, sunt fiica marii acum. Am puteri nebanuite. Si am crezut ca pot fara tine Ramon, dar trebuie sa vii cu mine, la fluxul din noaptea de 22 noiembrie, vreau sa vii cu mine.. acum trebuie sa plec, soarele ma usuca si ma evapor ca o sare de bucatarie, sunt fragila aici la suprafata, dar acolo in adancuri sunt invincibila......Ramon, marea va fi a noastra...'

Abia dezmeticidundu-se , ramane surprins cu fata indreptata spre orizont, fata cu silueta fluida se indepartase pana se sparse ca un val in milioane de stropi de apa. Ramase intr-o pozitie imortalizata pe plaja, incercand sa defineasca realitatea de ireal. Mingea de foc isi imprastia flacarile in norii aurii , creand o mixtura de culori purpurii si aurii pe bolta de deasupra marii. 'Lisvana!' , isi repeta in echilibrul sau, tremurand din ce in ce mai puternic, 'nu ai murit de fapt?'

in amurgul sangeriu iesea fum de tigara (I)

Se trezeste dupa ora pranzului, din pricina noptii pierdute in cartile vechi de pe noptiera alba de un var prafuit. Cu ochii impaienjeniti de negura unui somn usor fortat si incordati din calea luminii, isi asaza suvitele de par ravasite si zambeste cu o buza amortita in oglinda de aceeasi nuanta a conturului cu noptiera. Este desculta si picioarele i se invinetesc intr-o nuanta de gri-ivoriu, in timp ce vasele de sange se contracta , lasandu-i o senzatie puternica de racoare in tot corpul.

Dormise in rochia ei preferata, patata cu oja neagra inca de ceva timp, o purta cu eleganta si siguranta in timp ce restul corpului trada o nepasare de propriul aspect. Creata dintr-o panza de culoare azuriu-sters , isi peirdea cusaturile la nivelul umerilor si se revarsa pan ain zoan genunchilor , acoperind intr-o parte laterala o vanataie de un mov-fistichiu avuta din pricina noptierei , mereu pusa la locul nepotrivit...

Oare?

Oare nu ne-am inecat cu totii atunci la inceput, cand fiecare gram de iubire insemna o dovada de vietuire?

Oare corpul nostru s-a maruntit de-a lungul timpului si culoarele inimii s-au stramtat atat de mult , incat o noua emotie nu isi gaseste locul nici macar pe treptele sufletului?

Oare am cautat prea mult in locuri interzise si ne-am abatut de la drumul principal , pierzand harta inimii pentru eternitate?

Oare ne-am distrus curiozitatea si am transformat-o in ceva ieftin si fals numit atractie?

Oare in cartea vietii noastre se vor folosi pagini in plus pentru fiecare dezamagire , sau se va limita la a scrie lucruri de care lumea nu se rusineaza cu noi?

Oare am iubit de fiecare data? Cu toata puterea? Sau ne conservam mereu o ultima picatura de energie pentru persoana potrivita?

Oare nepasarile celor din jur ne afecteaza? Oare fiecare repros si regret devine o cicatrice pe suflet, deosebit de inestetica atunci cand ne privim in oglinda transparenta a judecarii in fata celorlati ?

Oare avem nevoie de un manual de instructiuni pentru a invata sa iubim cu toata fiinta si-ntru-totul? Sau dimpotriva, asta stim cu totii sa facem, mai importanta este detasarea de sufletul-pereche?

Oare ne vom mai naste o data? Ni se va mai acorda o sansa? Pentru fiecare lacrima pe care am pierdut-o vom rade? Sau pentru fiecare lacrima provocata , vom plange?

Oare cu adevarat traim? Traim un vis si un drum , sau este propria viata? Este o versiune limitata intr-o sala de cinema low-cost? Sau suntem cu totii proiectati intr-o gama variata de dvd-uri arhitecturale ale inimii?

Fiecare moment este o scena? Se pierde undeva proiectia, sau se castiga pe parcurs? Avem regizor, avem un supraveghetor al inimii noastre, sau cel putin o garda de suflet?

Ce ne mai intereseaza oare? Ah, da , cand incepem?

Abisul diminetii

Se apropie incet de patul ei... doar trei soapte si reiese un sunet mult prea obosit , aproape stins. 'Te-am .. iubit." Jumatate acoperita in patul plin de perne , fiinta ei acoperita in onduleuri castanii se pierde intr-un vasta tacere si amorteala. "Nu iti pot spune acum , ma vei uri." Mana ei molatica de o culoare nedefinita de piersica, intinsa pe perna, se misca in micul delir al rasuflarii.

Ingenuncheaza in fata patului si isi sprijina capul pe mana ei. " De azi eu voi disparea." si o lacrima mult prea neteda si ocolita i se prelinge din genele dese pe obraz, ajungand pe buzele uscate si albe . "Te voi lasa sa te descurci si fara pasii mei, vei face pasii tai. Vei invata sa traiesti fara ei. Fara mine, fara tine voi fi si eu." Ii saruta palma si isi apasa obrazul pe degetele ei, dorind cu ardoare pastrarea unei amprente a pielii ei. Parfumul-i ii inconjoara narile si se pierde intr-un vertij obsedant si atractiv , dorind cu ardoare sa isi apropie buzele de ale ei. In jumatatea dezgolita, coapsa ei alba avea un tremur decalat intr-o miscare ambigua. "Poate visele tale vor fi ale mele, vor fi pentru mine. M-am nascut sa te creez din iubire, sa traiesc din parfumul tau, din tine."

"De ai fi fost dedicata mie, am schimba o lume, as renunta la mantuire si m-as arunca in hora unei pasiuni atat de stranse. Dar tu traiesti pentru el, intreaga ta fiinta vibreaza in fata lui...in fata nimanui. Un nimanui care poseda tot, care zdrobeste intreaga mea fiinta numai cand se gandeste la tine, la trupul tau...esti ca un inger ce trebuie lasat sa faca pace pe pamant , sa caute pacatele si sa le topeasca, iar eu ma voi opri din calea ta si voi intelege misiunea ta fireasca. Acum ma inec in acest abis al inceputurilor negre si grele , de un miros apasat de regret ce inteapa. Inima am pastrat-o intr-o bucata de dantela imbibata in alcool, ti-o pot darui , dar poate o vei pierde si voi ramane fara ea, mai bine, ramane cu mine, cu tine e imaginea mea. Si umbra, si vocea si dorul sunt toate ambalate in marea de ofrande sub patul tau, nu vreau sa imi para rau! Ti-am scris o scrisoare, e abia 4 dimineata si inca zorii nici n-au aparut , iti pot citi putin de vei dori, ah de m-ai auzi! " isi sterge lacrimile cu mana stanga, in timp ce cu cealalta mana isi cauta o bucata de hartie in buzunarul camasii. O foaie ingalbenita si patata de scrum din care picura particule carbonizate , este desfacuta cu entuziasmul unui elev la prima serbare. Se aseaza pe mocheta zgrunturoasa si incepe sa recite cu precizia unui tenor.

" Iubita mea greseala,

Nu te-am avut niciodata, dar tu m-ai avut pe mine de prea multe ori ..."

Trupul ei incepe sa se intoarca si coronitele pleoapelor clipesc intr-un ritm alert, deschizand din orbitele mari, doi ochi blanzi si umezi de culoarea cafelei. " Isi ridica capul surprinsa si sprijinindu-se cu un brat putin inclinat , lasandu-i liber umarul, exclama stins " TU? "

Impleticindu-i-se cuvintele, el se ridica si isi aranjeaza camasa . Ia bucata de hartie in mana dreapta si o mototoleste , fosnind in mii de sunete rezonante. Se intoarce cu spatele , isi ascunde foaia in pantaloni si cu ochii spre ea, spune pe un ton dispretuitor: " Sa stii ca nu te-am iubit niciodata! Ai fost norul meu cenusiu din bolta-mi azurie. " Un onduleu de pe varful nasului ii atinge buzele si ii separa ochii impaienjeniti de somn. Cu o miscare frapanta, il impinge spre obraz. La vederea acestui gest, el se cutremura. Ii arunca o cheie aramie , si ii exclama " Poftim, ultimul lucru al tau avut de mine si renegat. I-ati cheia si viata din viata mea. " Se intoarce brusc cu privirea spre usa , necontenindu-si siroaiele de lacrimi ce ii inecau respiratia .

Fata ramane intr-o postura nedumerita si ireala pe patul satinat.

El se pierde in multimea de pe strada , incercand a-si acoperi ochii. Sopteste bolnav.. "niciodata nu vei sti..."

Acum nu chiar...

Acum vreau sa mor macar macar pentru o ora, sau o parte din mine sa amorteasca.

Acum vreau sa culeg sute de flori de iasomie pana incep sa vestejeasca.

Acum vreau sa imi formez numarul , sa raspund la telefon si sa vorbesc cu mine.

Acum vreau sa inchid usa cu lacatul si sa ies pe geam.

Acum vreau sa merg kilometri desculta si sa adorm pe podul unui rau.

Acum vreau sa ma arunc de la etaj de atatea ori si sa ajung de fiecare data in patul meu la loc.

Acum vreau sa inot intr-un ocean doar al meu si sa deschid un magazin pentru greseli.

Acum vreau sa miros cuvintele si sa gust aroma noptii

Mi-am dorit de atatea ori sa ma distrug si sa renasc pentru a scapa de tine , dar de fiecare data te-ai intors in lumea mea deghizat in altceva. Alt om, o pasare, sau doar o perna , te am mereu in jurul meu si ma sufoc. Ma sufoc, nu mai pot respira, un zambet nu se cumpara asa usor. Ai vrut? cauta-l in magazin. Nu in mine. Prefer sa dorm decat sa ma trezesc cu tine.