Fantoma valurilor frante

‎In ochii tai vad marea -albastra , pura , importanta- Si poarta gandurile mele, in cufere ascunse, efemere. In ochii tai vad silueta noptilor de scortisoara,si parfumul patat pe orbitele tale adanci ma infioara. Ma scald. Ma scald. Scalda-te cu mine! Naluca ce atinge .Dispersat in trupul meu, fiecare val de caldura din tine e un strop de apa sarata pe buza mea, pe mine. O priveste , o atinge, o iubeste. "- Patrunde in mine!, se aude din trupul de apa," Patrunde in noi! sa ne unim pana cand marea ne va naste din nou, ne va lasa sa ne alegem viata si cursul ei va fi uscat de-a lungul nostru. Vom calca pe pamant stabil si vom adormi pe crengi uscate. Vom simti mirosul de natura asfixiata in boala toamnei, iar frigul zapezii ne va ocoli ,caci noi vom fi copii marii ce nu ingheata niciodata! Se trezeste brusc , din nou se afla pe plaja . Nisipul ii inunda narile , inecandu-l. Simte mirosul de alge in gura sa , ca si cum ar fi fost in apa pana acum. Este ud, Trupul sau este aproape inghetat. In noiembrie in apa marii nu sunt chiar temperaturi imbietoare.' Oare cum am ajuns aici?' Din nou se trezise pe plaja, ca si cum o forta supranaturala il controla in timpul somnului si il aducea inapoi in mare. Valuri vinetii il inunda , stie ca poate ea a facut-o, ea din nou. Spiritul ei poate este inca aici. Se uita in departare , scuturandu-si cu mana dreapta firisoare de nisip din par si cu cealalta aranjandu-si hainele. O silueta este zarita pe mare , o sfera de apa deasupra valurilor , se onduleaza incercand sa ia forma unei fiinte umane . Simte cum sangele ii pulseaza din ce in ce mai alternant sangele in vine. Din stropii de apa ce cad si se spulbera din sfera , apar bucle , bucle castanii , un castaniu atat de inchis , aproape negru, acoperite cu alge , ce cad la fiecare bataie de valuri. Apoi urmeaza chipul , chipul se naste din doua planuri de apa sarata ce se unesc intr-o bataie scurta , spargandu-se . Doi ochi de culoarea padurii se despletesc din genele rasfirate. O piele incepe sa prinda contur , o piele atat de alba si transparenta , din apa aproape inghetata ce parca pulverizeaza racoare inconjurul sau. Si apoi , aproape inghetat de spaima la vederea infatisarii sale demonice, pronunta :' Lisvana?' . Cu o strafulgerare a trupului acvatic apare la marginea tarmului trupului tinerei ,spulberand stropi de apa :' Ramon? Ramon, micul meu Ramon. Imi pare rau ca te-am trezit. de obicei ramaneai inconstient si nu mai reuseai sa realizezi cine te-a adus. Vad ca acum ai fost mai puternic. " Lumina stravezie ii punea in evidenta pielea si buzele albastre, creandu-i o imagine usor infricosatoare , ce ii provocau lui Ramon un tremur accelerat si rugaciunile sale de a se trezi din cosmar. Daca era doar un cosmar trebuia trezit acum, acum inainte ca soarele sa rasara. Deja i se intrevad , razele. 'Acum vreau sa ma trezesc!' isi repeta , in timp ce corpul sau pierdea din ce in ce mai multa caldura. 'Ramon, ' continua fata acvatica,'Iarta-ma daca te iau in fiecare seara cu mine, dar e atat de frig aici jos, vreau sa dormi cu mine. Mereu esti pe punctul de a te ineca, si atunci te scot cu un ultim val la suprafata. Vezi tu, eu nu pot parasi marea. Din ea sunt facuta. Si tu, tu ai putea deveni exact ca mine, trebuie doar sa iti doresti asta cu adevarat.' "Lisvana, tu ai murit, te-ai aruncat in mare , esti ... esti estii... moar..' 'Taci, nu sunt, sunt fiica marii acum. Am puteri nebanuite. Si am crezut ca pot fara tine Ramon, dar trebuie sa vii cu mine, la fluxul din noaptea de 22 noiembrie, vreau sa vii cu mine.. acum trebuie sa plec, soarele ma usuca si ma evapor ca o sare de bucatarie, sunt fragila aici la suprafata, dar acolo in adancuri sunt invincibila......Ramon, marea va fi a noastra...'

Abia dezmeticidundu-se , ramane surprins cu fata indreptata spre orizont, fata cu silueta fluida se indepartase pana se sparse ca un val in milioane de stropi de apa. Ramase intr-o pozitie imortalizata pe plaja, incercand sa defineasca realitatea de ireal. Mingea de foc isi imprastia flacarile in norii aurii , creand o mixtura de culori purpurii si aurii pe bolta de deasupra marii. 'Lisvana!' , isi repeta in echilibrul sau, tremurand din ce in ce mai puternic, 'nu ai murit de fapt?'